Despre frumusete, simplitate si realism

“Frumusetea va salva lumea”.

Afirmatia lui Dostoyevsky pare nerealista intr-o lume preocupata de lucruri destul de practice, o buna parte dintre ele putand fi catalogate ca altfel decat frumoase. Frumusetea creata intr-o forma sau alta exista de atat de mult timp: in viziunea arhitecturala antica, in filosofia greaca, in renasterea italiana si in multe alte locuri si lucruri. Si totusi lumea are in continuare nevoie sa fie “salvata”. Este doar o viziune naiva si utopica sau poate avea un sambure de realism?
Este totusi posibil ca Dostoyevsky sa se fi referit la lumea interioara, la propria lume, subiectiva si relativ separata de lumea ca intreg. Poate ca investitia constienta in frumusete ne poate ajuta sa facem mai mult decat sa supravietuim, mai exact sa ne transformam in bine, incepand cu propria lume. Poate demersul in aceasta directie ar putea fi unul salvator. Sau transformator, pentru fiecare dintre noi. Poate fi vorba despre un demers filosofic, estetic, sau chiar mai mult decat atat.

Fotografia este o “arta” (sau un mestesug) la indemana oricui. Poate fi, printr-o simpla alegere, o investitie facila in frumusete. Chiar si o frumusete relativa, de “amator”. Si asta e un lucru bun.

La un nivel mai “avansat”, fotografia profesionala se deosebeste probabil de cea de amator prin seriozitatea investitiei in “frumos”. Prin faptul ca lucrurile iau o turnura serioasa, realista, practica si prin faptul ca ceea ce pana atunci era poate o cautare mai mult sau mai putin constietizata si o practica sporadica se transforma intr-o profesie tocmai prin hotararea de a i te dedica. Fotografia profesionala ar trebui sa reprezinte o cautare si o etalare a frumosului, in variatele lui forme. Filosofii considera ca in lucruri, dincolo de aparente, exista o frumusete inerenta. Daca un pictor poate crea propria realitate adaugand pe panza lucruri care sa “creeze” senzatia de frumos (dupa norme si concepte bine definite de-a lungul timpului), un fotograf va trebui sa se multumeasca cu a “inlatura” din cadru ceea ce considera nefolositor, incercand sa creeze in conformitate cu viziunea proprie ideea de frumos, chiar daca este vorba despre un cadru descriptiv, ce infatisaza o realitate deja existenta. Aici intervine abilitatea fotografului de a pune in evidenta frumusetea inerenta despre care vorbeam mai devreme, de a prezenta realitatea aparent arida intr-o forma care sa inspire si de a revela esenta lucrurilor, actiunilor sau personajelor, “apropiindu-se de sensul cel real al lucrurilor” dupa cum spunea Constantin Brancusi. Este o abilitate ce tine de viziune, antrenament si nu in ultimul rand de creativitate, cu cele 3 componente ale ei: inteligenta, aptitudini speciale (talent) si motivatie.

Calitatile de mai sus sunt importante in orice tip de fotografie, dar in special in fotografia de nunta, unde lucrurile, la o prima privire, par sa se deruleze dupa “retete” prestabilite, care pot crea impresia de rutina, de deja-vu sau poate chiar de lipsa de spontaneitate si creativitate.

Inainte de a face fotografie de nunta, am realizat fotografie arhitecturala (si practic si in prezent cu drag acest gen fotografic). In acest gen de fotografie, pentru ca fotografiezi ceea ce altii au creat deja intr-o combinatie de arta si inginerie, teoretic, se pot obtine rezultate interesante mai usor. Si pentru ca deja vorbim despre lucruri care au fost create dupa norme ale frumosului, este o activitate prin care se poate exersa si invata relevarea si expunerea frumusetii.

Odata cu implicarea in fotografia de eveniment, am incercat sa integrez frumusetea arhitecturala in acest gen. Pentru ca oricum suntem inconjurati de diverse elemente arhitecturale, integrarea compozitionala a arhitecturii in fotografia de nunta este nu numai o optiune la indemana ci si o posibila alegere inspirata. Aceasta poate conferi pe de o parte frumusete si caracter interesant prin imprumutarea de elemente arhitecturale care inspira armonie si verticalitate si pe de alta parte, printr-o mai buna integrare in cadrul fotografic  a mediului in care se desfasoara evenimentul. Astfel, definirea cadrului de manifestare devine mai clara iar valoarea evenimentului este legata in mod natural si firesc de “scena” desfasurarii actiunilor.

Exista mai multe stiluri fotografice in fotografia de nunta. Unele de sine statatoare, altele imprumutate din alte domenii ale fotografiei. Stilurile se combina cu viziunea  fotografilor si rezulta alte multe modalitati de a gandi, a vedea, a surprinde si a expune un eveniment precum o nunta. Prin urmare, putem trage concluzia ca diversitatea viziunilor este un lucru bun, care aduce o implementare complexa a modului de redare a unui eveniment, rezultand teoretic fotografii “complicate”, rodul unei investitii creative atat de mari din partea unui fotograf.. Si totusi, e un lucru bun complexitatea viziunii artistice asupra unui eveniment precum o nunta? Daca aceasta complexitate se bazeaza pe o abordare intelectuala reala, pe cunostinte teoretice solide si mai ales pe o viziune practica, atunci probabil ca da. Dar doar teoretic. Poate fi considerata totusi complexitatea viziunii o modalitate autentica de gasire si etalare a frumusetii aparente sau in special a celei inerente? In viziunea mea, complexitatea ar putea fi mai degraba rodul unei posibile viziuni nu indeajuns de mature sau a unei cautari pseudo-creative. Principiile scrise si nescrise ale frumusetii sunt in general simple (cel putin in aparenta), iar marii artisti ai lumii au gasit in simplitate (simplitate studiata si cautata indelung dealtfel) o modalitate ideala de exprimare a frumosului. De exemplu, marele Brancusi spunea candva ca “Simplitatea este o complexitate rezolvata.”
Simplitatea nu are nici o legatura cu simplismul. Viziunea autentica la care ma refer nu poate fi reductionista sau superficiala, ci mai degraba intruchiparea unei forme de “sinceritate” fotografica. Astfel, un cadru fotografic poate descrie foarte bine intr-un mod “simplu” si reusit o realitate care ar putea fi caracterizata altfel cu atribute de genul: complex, stilat, sofisticat.

In fotografia de nunta simplitatea merge mana in mana cu autenticul. In simplitate se regasesc emotiile autentice, in simplitate putem identifica gesturile de valoare si in aceeasi simplitate regasim bucuria de dincolo de aparente. Exista in simplitate un fundal pe care se desfasoara evenimentele. Este un fundal al pacii si linistii. Al echilibrului si armoniei. Din acest fundal rasar manifestarile, oricat de calme sau de exuberante ar fi acestea. La acest fundal al simplitatii se reintorc. Este o viziune a bucuriei tacute, a naturaletei si a frumusetii implicite. Poate fi totodata un nesecat izvor de manifestare complexa autentica, in orice directie creativa.
Este o viziune care transcende atat aparenta banala si monotona cat si complexitatea fara fundamente realiste. Este calea catre esenta. Esenta lucrurilor, a oamenilor, a evenimentelor.
Esenta bucuriei neconditionate.

Un alt aspect al viziunii asupra unui eveniment precum o nunta este aspectul realist. Realismul in fotografia de nunta presupune in primul rand o pregatire pentru eveniment. In acest context, abordarea strategica a evenimentului poate merge foarte bine in paralel cu o viziune spontana. Din experienta proprie, chiar daca exista un plan de actiune, de cele mai multe ori acesta este respectat intr-o proportie foarte mica. Totusi, este bine ca acesta sa existe. Va asigura o fluenta a desfasurarii, lasand loc si spontaneitatii. Atentia si flexibilitatea sunt doua abilitati importante in acest caz. Realism inseamna in egala masura o relativa detasare emotionala. In cursul unui eveniment fotograful se confrunta in mod implicit cu o cascada de emotii. Cea mai mare parte dintre ele sunt emotiile persoanelor cu care intra in contact, in special mirii, emotii pe care fotograful le simte prin empatie, iar o parte dintre ele sunt propriile emotii. Este relativ usor sa fii influentat de aceste emotii, fara o atitudine realista. Realismul in acest caz nu inseamna negarea emotiilor sau o atitudine impasibila ci dimpotriva, constientizarea lor, poate chiar anticiparea lor si folosirea constructiva si creativa a acestora in scopul pentru care fotograful se afla in acel loc: fotografia. Este relativ usor sa te pierzi printre emotii sau pseudo-emotii si este important sa nu o faci. Viziunea creativa in acest caz tine de o constientizare permanenta dar nu de o negare sau o atitudine de respingere.

Consider cele 3 aspecte ale viziunii asupra fotografiei de nunta si anume frumusetea, simplitatea si realismul foarte importante. Fara cautarea frumusetii s-ar putea sa obtinem doar imagini surprinzatoare, dar care descriu banalul, evidentul sau monotonul, fara simplitate este posibil sa ne pierdem intr-o “complexitate” sterila, iar realismul ne mentine mai aproape de cele doua aspecte anterioare.

Cele trei aspecte nu sunt o reteta, dar este posibil ca prin intermediul lor sa putem obtine imagini cu semnificatie reala, care sa aiba capacitatea de a retine atentia, de a inspira, de a aduce bucurie, si de ce nu, de a participa intr-o oarecare masura la o si mai buna cristalizare a relatiei celor doi miri intru frumusete si autentic. :-)

Sa ne dedicam asadar relevarii frumusetii, intr-un mod simplu, realist si eficient.
:-)

(Articol aparut in revista Estudio Espana Romania, editia a doua)

© Lila Weddings

Comments are closed.

Drepturi de autor - lilaweddings.com 2018